Dedicat domnilor blogosferei românești care nu au folosit în viața lor cuvântul ”pulă” Povesteam într-un post mai vechi despre 10 chestii care mă enervează la culme și trebuie să recunosc că la momentul ăla chiar m-am simțit ușurat după ce m-am destăinuit public. Dar cum nimic în afară de prostie nu are caracter de permanență, nici duzina consumatoare de neuroni ai propriului circuit creieros nu putea să rămână neschimbată pentru o perioadă prea lungă de timp și iată...

Din capul locului țin să precizez că nu cred că există ceva mai elaborat și totuși mai apropiat de perfecțiune decât corpul uman. Numai dacă stai să te gândești cum începe viața, care poate fi considerată un virus, de altfel, cum se desfășoară pe parcursul diferitelor intervale de timp, specifice diverselor specii și cum se încheie ca și când nu ar fi existat niciodată și deja poți să spui că fiecare exemplar ce trăiește pe această planetă, reprezintă Dumnezeul atotputernic...

Azi, pe la prânz, mă pregăteam să plec spre stadionul Ion Oblemenco din Craiova, cunoscut și ca Stadionul Central, pentru a-mi relua activitățile sportive întrerupte cu ceva timp în urmă. Totul era perfect, începând de la vreme care era excelentă, senin, în jur de 19 grade, vântul batând ușor, dar nu a frig ci a călduț, continuând cu starea mea de spirit care era pe cale sa se îmbunătățescă, asta și datorită faptului că azi era etapă în campionatul mondial de motociclism,...

Da, știu…alt dăștept care vorbește de Maicăl, dar nu…nu e cazul. Nu o să mă apuc să ANALizez și eu viața lu nenea cu șosete albe și pantaloni scurți, au făcut-o deja alții înaintea mea. O să-ți povestesc în schimb cum mi-am petrecut eo ziua de vineri și ce legătură are ziua asta cu regele muzichiei plop. În cazul în care nu știai, prelungirea mea cu țâțe, soarele meu, viața mea, are momente când doarme cu mâna-n cur. Cum ”cum cu mâna-n cur?”? Adică...

dedicat slvc-ului și d-rei Amalia(Anda)…știi tu Să terminăm odată cu nunta la care am fost acum două săptămâni că deja s-a făcut timpul să mă prezint la următoarea și tare mi-e teamă că mi se amestecă esențele. Bun…Mă, la nunta aia unde o aproape toți invitații semănau cu anumite personaje de film sau de desene animate, au mai fost vreo câteva situații jenibile de povestit, însă mi-au rămas în minte următoarele două: un cuplu de idioți, ușor trecuți...

Zi de luni, nimic mai de căcat. O nouă zi de muncă dintr-o nouă săptămână de muncă, asta după un uichend în care poate, dacă ai avut norocul, te-ai odihnit sau, dacă nu ai fost atât de norocos, măcar poți să spui că te-ai îmbătat ca un porc cu vreun prieten ceva. Profund fiind, am tras concluzia, mai în tinerețurile mele, că toate zilele de luni seamănă perfect, căcatul ce le caracterizează fiind identic, dar ziua asta avea să fie puțin mai de căcat de cât alte zile...