Inaugurăm o nouă rubriCĂ CAre conține posturi ce vor putea fi găsite în categoria ”ce-mi văz ochii” și are menirea de a-ți arăta lumea pe care ”ovăz” eo prin lentila camerei telefonului meu. Nu promit ritmicitate, dar o să-ncerc să dezvolt cât mai multe posturi. Așadar prima poză reprezintă marketingul primitiv pe care l-am zărit într-o prăvălie gospodărească din cartelu meu. De aici vine și bancul cu ”vând apă cu mâner”

Deci nu-l mai înjurați pe Berceanu că ține moartea la distanță… Pe aici m-aș da eo cu bicicleta…

Deși vroiam să scriu despre peripețiile mele pe la primăria Craiovei, unde o tanti roșcată, funcționară sau ceva de genul, mi-a întărit convingerea că dacă știi să pornești calculatorul, ești numai bun pentru a fi angajat pe bani publici, n-o s-o fac. E prea trist chiar și pentru mine, un penis zâmbăreț de masă, obișnuit să râdă de absolut orice. Să ne îndreptăm numai gânduri bune către dânsa, să aibă cel puțin un furunc în cur pe noul an, s-o strângă toți pantofii...

Pisi, postu ăsta ți-l dedic ție Deși suntem în cât plm om fi ianuarie și lumea deja se gândește la mașinațiunile de Paște, eu mă încăpățânez ca un gușter ce sunt să mă agăț de pomul de Crăciun. Acum las-o-n pula goală că doar nu sunt atât de sentimental încât să nu pot să trec peste momentul când s-a născut Soarele, îți ofer numai o postare pe care să ți-o salvezi la favorite și pe care, dacă o s-o pricepi, o s-o folosești la anul făcându-ți viața mai...

România este o țară de români. Clar. Și când mă refer la români gându-mi zboară la caracterul oamenilor. De fapt cred că la originea poporului român nu se află dacii și romanii. Ba…dacă stau mai bine și mă gândesc, chiar dacii și romanii se află, cu o singură mențiune: dacii erau țigani. Învățăm de mici că poporul nostru a luat naștere prin fuziunea a două popoare: unul plin bogății naturale, aflat în spațiul carpato-danubiano-pontic sau pe cel al fostei Valahii(sau...

Ultimul moment, ăla cu mirosul de cur amplificat de baba piston, a fost și cel mai nasol, făcând brusc trecerea spre coma olfactivă, după cum spuneam, pentru că a coincis cu o inspirare puternică de-a mea, astfel încât am simțit până-n ceier mireasma imbietoare, emoționându-mă la lacrimi. Bun. Se așează găozbaba pe scaun și începe spectacolul. Din capul locului am observat că europenii au devenit atât de leneși încât nici măcar de cântat nu mai vor să cânte și spun...